Spui ca esti o frunza pe pamant care se usuca si cade, dar te rog macar, lasa-ma sa fiu frunza cea de cel mai de jos , care sa-ti tina de cald in noptile friguroase de iarna si zilele fara de ciripitul pasarilor , sub alba zapada si in razele oarbe ale primaverii sa renastem amandoi in frunze noi, verzi intr-un copac mandru inconjurati de iubirea calda a Soarelui parinte ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu