Stateam eu si ma gandeam zilele astea, cine a fost mereu cu mine? Bun, m-am nascut intr-o familie iubitoare, cu bune cu rele, cu mai putin bune, cu mai putin rele dar am crescut. Din cauza slujbei si caracterelor m-am departat de tatal meu pana, desi stam in aceeasi casa, abia ne mai vorbim din cand in cant, in schimb mama a fost mereu langa mine, cu bune cu rele, ma sustinut, ma ajutat, ma inteles cu alte cuvinte a incercat sa-mi ofere tot ce stia si gandea ea ca-i mai bine, si uite ca am crescut. Am suparat-o, mintit-o,dezamagit-o de nenumarate ori poate mai mult decat bucurato dar intr-un final totul e bine si ea este tot langa mine si uite-ma si la faculate. Un singut dor mai am, sa pot sa-mi castig singur o paine 'buna' ca sa aiba si ea o sadisfactie ca nu a crestut o lichea. Deci am gasit o persoana care era langa mine mereu : Mama .Desi ea a incercat sa fie langa mine, eu nu am lasat-o. Am considerat ca-i mai bine sa am cel mai bun prieten "pe mine", si m-am inchis in mine, in personalitatea mea, in umbra mea care o consideram mereu cu mine, mereu intelegatoare mereu 'acolo' 4 me. Deci mama pierdea teren in fata unei imaginatii a mea,( f misto costine ). Mergem mai departe. Am crescut ( din nou ), si am ajuns mare, mi-am format gandirea, principiile si sistemul de valori. Am trecut prin generala - prieteni pierduti - apoi prin liceu, - alti prieteni pierduti - care tot eu si personalitatea mea inchisa i-a indepartat si am ajuns la facultate, cunoscut alti oameni care cum zic alti, friends 4 life, fom vedea desi tare frica mi-e ca toti vor avea aceeasi soarta. Din nou cine e mereu langa mine? , iara umbra mea. Bun, continuam. Costin crestea, corpul lui se transforma si observa si el fetele .. mare greseala! Fiind destul de tantalau si durdului am avut numai de suferit dar sa zicem ca am trecut peste, dar tot cu umbra mea am ramas. In sfarsit si-a prezentat si cineva interesul fata de mine si am o si eu o prietena. Destul de frumos pana acum, dar tot din cauza personalitatii mele inchise fac numai greseli dar impreuna cu ea incercam sa tintim la cei mai bine. Perfect, altcineva care e mereu langa mine. Dar nu poate sa fie chiar mereu si iara raman cu gandurile si 'umbra' mea..
Si stau si ma intrab: Cine e langa mine? Puteti spune mama, ( app mai am si 2 surori care tot prin prostia mea le tin la distanta ), poate familia, si da si nu, uni prieteni, si da si nu, iubita mea care ma pot baza pea ea , si da si nu, dar totusi cine e mereu langa mine? Umbra mea... o pot denumi extensie de-a mea care, poate , nu ma face sa ma simt singur, acum cand stau in camera, la miezul noptii, singur...dar nu e cumva ceva mai presus de asta..decat o simpla umbra.. o simpla imaginatie a mintii si eu-lui meu corupt... eu cred ca e ceva mai mult!
Poate nu vezi, poate nu vrei sa simti dar intotdeauna e o forta, un gand, un vant racoros care iti strabate toata sira spinariisi ajunge pana in ultimul fir din varful capului care iti sopeste in constiinta ta ce-i bine si ce-i rau. Acea forta divina daca vreti, numiti-o cum vreti, Dumnezeu, God, Inger, Ra, Seth, Allah, Spirit ... nu vreau sa-i combin pe toti dar totul se reduce la o forta mai presus decat noi care vrea ce-i mai bine pt noi si care chiar daca acceptam sau nu Ea mereu a fost acolo pt noi trebui doar sa crezi in Ea si se va lasa descoperita ...
Va las cu aceste ganduri si mi-a placut mult un status care l-am vazut azi la un prieten... - Bine ca e mereu Cineva aici...si nu uita nu esti singur, oricat de singur crezi ca esti, Dumnezeu e mereu chiar in dreapta ta cu o mana intinsa trebui sa-ti intinzi si tu mana sufletului tau sa-L prinzi si vei fi cel mai fericit...take care..
Love be with you .. . (ps: chiar nu-mi pasa daca am scris prost gramatical, invat cat traiesc ;) )